Se pare ca am uitat sa ne mai jucam,sa ne bucuram ca atunci cand eram copii de apropierea sarbatorilor,de atmosfera aceia in care mirosea cetina de brad, a portocale si friptura aburinda scoasa din cuptor.Acum ne lasam antrenati in aceasta goana zilnica dupa bani,putere,bunastare si uitam sa ne mai bucuram
Sunt bucuroasa caci anul acesta,mai mult ca anul trecut,am inceput sa ma joc. Da! Ma joc!
Ma joc alaturi e fetita mea,si incerc sa privesc lumea prin ochii ei.Sa stau admir frunzele care cad,si pasarile care pornesc spre alte tari,sa ma intristez atunci cand se strica acel castel construit din cuburi..
Si stiti ce bine e? Uit de grijile zilnice, de rata la banca, de aglomeratia din magazine.
Daca e ceva ce ne lipseste acum, acel ceva este timpul! Suntem mult prea grabiti,nu ne mai ajung cele 24 ore cate are ziua,dar in realitate nu facem nimic pentru noi. Ne plangem mereu de neajunsuri,dar uitam sa ne bucuram la indeplinirea unui vis sau unei reusite!
Acum ca tot se apropie Sarbatorile de iarna, mi-am propus sa fiu mult mai relaxata: sa imi fac cumparaturile in tihna si sa ignor aglomeratia si lumea care se imbulzeste dupa cozonaci.
Sa ma bucur de prima zapada si sa ies cu fetita mea sa facem un om de zapada , sa ne batem cu bulgari de zapada.
Sa ascult colinde si sa merg cu colinda impreuna cu ea (chiar daca e micuta)!
Sa stau cu o cana de ceai si sa privesc bradutul impodobit
Sa ma bucur iarasi ca un copil cand voi deschide cadourile de sub brad
Sa petrec cat mai mult timp alaturi de familia mea.
Tu ce iti propui ?
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
luni, 26 noiembrie 2012
miercuri, 25 iulie 2012
Blocata in timp
Nu stiu daca a mai patit cineva asa ,dar eu ma simt parca as fi blocata in timp,la 16-17 ani....chiar daca am 25.
De cand am nascut fata si stau in concediu,parca timpul s-a oprit in loc pentru mine.Rememorez evenimente din timpul facultatii si mi se par ca ieri intamplate..desi au trecut 5 ani.......
Cand ma intalnesc cu fosti colegi pe strada,ii vad ca si cand ieri m-ar fi intalnit cu ei la cursuri,in practici..
Poate statul acasa,sau faptul ca am copil si anii trec.... ma fac sa ma simt asa" tanara".
Pe de o parte nu e rau,dar uneori mi se pare ca am ramas prinsa in trecut.
Mi se intampla sa ma intalnesc cu persoane de maxim 30 ani si carora le vorbesc cu "dumneavoastra",si ele mirate:"Cum ,,dar aproape suntem de o varsta,nu-mi vorbi cu dumneavoastra"!
Dar eu ma simt asa mica....nu de 25 ani .
Mai ieri dadeam Bac-ul plina de emotie,apoi intrarea la facultate,toate clipele minunate din timpul facultatii.....si acum am devenit mamica,am alte responsabilitati..pun copilul pe primul plan inainte de orice!
Si cat de repede trece timpul.
Poate o data cu inceperea serviciului voi avea alta persectiva asupra timpului si voi reveni in prezent!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

