Un an in care am aflat cat de usor se poate schimba un om si cat rau iti poate face cu toate ca te-a iubit candva.
Un an in care am aflat pentru a mia oara ca numai parintii sunt singurii care nu te judeca si care iti sunt alaturi orice ar fi.
Un an in care daca ai de ce te lega, poti depasi orice obstacol, oricat de greu ar fi.
Un an dificil, dar totodata frumos caci am invatat sa iubesc din nou, sa ma bucur de orice moment, sa nu mai fac o mie de planuri ca nu stii viata unde te duce.
Un an in care m-am maturizat si stiu incotro sa merg.
Un an in care am pierdut o fiinta draga, pe bunicul meu chiar in prima zi de Craciun.Incepusem aceasta postare inainte de Craciun si am hotarat sa o continui acum a 2a zi de Craciun dupa ce am primit aceasta lovitura.Poate si pentru a ma descarca intr-un fel.
E foarte greu sa accepti moartea ca pe un fapt natural.E greu sa nu simti regrete ca nu ai petrecut mai mult timp cu unele persoane si ca viata ti le-a luat.
Ne axam asa de mult pe chestiile materiale, pe job, facturi, etc si uitam de multe ori sa ii vizitam pe bunici, pe parinti , pe cei dragi noua.Si uitam sa le spunem cat de mult ii iubim, fie din jena, din ideea ca ei sigur stiu ca noi ii iubim, ce rost mai are sa le si spunem?....dar uite ca uneori aduce asa multa bucurie in suflet cand le spunem ca ii iubim, incat sigur ca merita!
Stiu ca in viata nu trebuie sa iti pierzi speranta, ca indiferent cat de greu iti e, cat de aproape de prapastie te afli, trebuie sa stii sa te ridici, sa fii mai puternic si sa mergi cu fruntea sus.
Sa inveti sa pastrezi alaturi de tine persoana iubita, sa nu mai incerci sa faci totul si sa accepti ajutor.Sa iubesti viata si toate lucrurile marunte care iti sunt date zi de zi.
Sa fii mai bun si sa nu mai judeci pe cei din jur caci numai ei stiu ce e in sufletul lor chiar daca uneori le judecam nedrept deciziile si faptele.
Sa iti tii aproape doar prietenii adevarati care numai in momentele tale grele vezi daca iti sunt alaturi sau nu.
Si nu in ultimul rand spuneti parintilor , bunicilor , iubitului,sotului, copiilor cat ii iubiti , ca nu stiti cand viata vi-i rapeste de langa voi,.....
Las in urma un 2014 urat, greu dar totodata frumos si primesc cu bucurie un 2015 care nu stiu ce imi va rezerva, dar sunt increzatoare ca numai de mine depinde sa fiu fericita!
Am invatat ca trebui sa infrunti greutatile cu capul sus, sa plangi, sa te descarci, dar apoi sa ai taria de a o lua de la capat, Sa reusesti totul de unul singur , caci numai tu iti poti vindeca anumite rani.....rani ce poate vor sta mereu intredeschise , dar timpul le va vindeca incet, incet...
Sanatate sa avem ca restul le facem noi!!
Un 2015 perfect va doresc!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc pentru vizita!Astept parerile voastre despre postarile mele!!