Dar nu ma gandeam ca va fi atat de greu. Greu, deoarece doresc si eu un program decent..nu sa plec la 7 sa ajung la 19, sa nu am nici un weekend liber.
Nu! Nu va ganditi ca imi place sa fiu casnica, si ca din acest motiv fac atatea mofturi, pur si simplu doresc sa nu pierd multe din copilaria fetitei mele, sa nu ajung ca acele mame, care pentru a oferi un trai mult mai bun copiilor lor.decid sa stea 10-12 ore la munca, fara zile libere, fara concedii.
Nu! Nu le judec. Au ales ceea ce au considerat ca e prioritar pentru ele.Dar eu vreau altceva.!!
Plus ca ma ia groaza cand ma gandesc ce va face mandra mea la cresa, sau cu bona( inca nu stim ce varianta vom alege).Cine o va ingriji mai bine ca mine? Va sti cand ii va spune ceva in limba ei? Nu se va lovi, inneca...etc....
O mie de ganduri, si tind sa cred ca acestea vin numai din imensa dragoste si grija pe care o port fetitei mele.
Stiu si ca nu sunt singura care va trece prin acest moment, ca poateste 3-4 luni voi rade citind aceasta postare, si minunandu-ma de cate progrese va face fetita mea la cresa de exemplu.
Pe de alta parte, stiu ca numai cu mine acasa s-ar plafona, ca nu as mai sti ce jocuri sa facem, ca incepe sa aibe si ea nevoie de independenta ei, sa se formeze ca om, dar tot al naibii de greu e!!!
A mai trecut vreo mamica prin asa ceva? Ce sfaturi imi dati?
Eu mam dedicat mai mult familiei, nu pot si nici nu am cum acum sa imi gasesc un loc de munca desi as vrea insa familia e mai presus de toate.
RăspundețiȘtergere