Si asa si este!Pacat,ca uneori ne trebuiesc ceva ani pana sa realizam.
Eu una am realizat doar atunci cand am devenit la randul meu mamica.Prin cate sacrificii trece o mama,cate nopti nedormite,cum uiti sa mai mananci numai sa ai grija de odorul tau.
Si da,recunosc,ca orice alt adolescent am avut momentele mele de rebela ,si i-am creat mici neplaceri mamei.E greu acum cand privesc in urma,sa repar lucrurile,dar profit de orice clipa sa o petrec cu ea si cu tatal meu.
Cand eram adolescenta mai mult spre tata trageam,dar cu trecerea timpului si fiind insarcinata am inteles cum e sa fii mamica si cata apreciere am acum pentru mama dar si pentru tatal meu.
O mama merita orice demonstratie de afectiune de a noastra oricand.
La fel si cu bunici,,toate mofturile le fac nepoteilor,si parca nu se mai satura sa stea cu ei.
Asa ca iubiti-va parintii ,si profitati cat mai mult de timpul petrecut cu ei!
in cele scrise de tine ma regasesc si eu -am fost rebela ,insa abia cand am devenit mama cu adevarat am inteleso pe mama mea .sti ca este o zicala nimeni nu ti pote citi durerea ta doar daca si el a trecut prin ea ..
RăspundețiȘtergere