Paranoia!

Zilele trecute i-am cumparat Dianei tricicleta,ca era asa innebunita ,de nu era iesire afara care sa nu se termine cu 2-3 reprize de urlete dupa trici altora!!

Aseara la culcare,cum ma invadeaza o mie de gandurica de obicei  ,aveam o stare aiurea si nu-mi exlicam de ce!Pana la urma am descifrat misterul:renuntam la carucior!!Da,poate parea ciudat ca un astfel de lucru,banal si normal sa-mi dea asa o stare.

Gandindu-ma bine,motivul era altul:fata  mea creste!! nu mai e acel bebelus mic pe care il plimbam in carut ore intregi,care statea numai in patutul ei si in balansoar!

Mai nou de joi 19 aprilie(zi de notat in calendar),a facut si primii ei pasi singurica,deci acum umbla prin  toata casa,iar eu nu-mi pot lua ochii de la ea !Si tot nu-mi explic :cand a trecut asa repede timpul?Mai ieri ne luptam cu colicii,astazi ne plimbam singurele prin parc!!

Deja imi fac o mie de ganduri ce voi face cand va ajunge adolescenta,cum  sa o educ mai bine sa nu o ia pe cai gresite,sa fiu o mama permisiva,sau una dura???La ce scoala sa o dau,cum va fi cand se va marita si va pleca la casa ei??Ooooo,deja sunt paranoia???????

Ea ,de abia a facut un an si  o luna ,si eu  imi si imaginez scenarii care se vor petrece peste 15-20 ani????

Incerc apoi sa ma linistesc sa reintru in prezent,la jucariile si plimbarile noastre!!

Dar totusi:

Am luat-o eu razna??Sau e normal?


Voi va ganditi la astfel de scenarii??!!